Am sufletul plin de durere, am iubit,am fost singura intr-o lume doar a mea…visam la o iubire eterna si ea s-a transformat intr-un calvar zi de zi.Am vazut cum e viata cruda, atunci cand nici nu te astepti…am simtit cum totul se darama in jurul meu, am simtit un cutremur care mi-a luat tot ceea ce credeam ca am.Am aflat ce inseamna sa fi mintita,tradata,inselata…si mai ales cum poti trai doar intr-un vis,un vis pe care tocmai eu mi l-am facut,m-am mintit,m-am iubit,m-am bucurat,credeai ca totul va dura la nesfarsit,insa era totul in mintea mea.Am vrut sa cred ca ma iubesti,am vrut sa am TOTUL si de fapt nu aveam nimic,te-am constrans sa ma iubesti,m-am agatat de tine ca un copil de mama sa,erai prietenul,iubitul,fratele si tatal meu.Mai invatat sa tin piept greutatilor si mai ales rautatilor, m-ai facut sa te urasc si sa te iubesc in acelasi timp, ai vrut sa ma indepartezi insa m-am apropiat si mai tare de tine, ai vrut sa-mi arati ca te au altele dar atunci luptam si mai mult pentru tine.Acum nu stiu decat ca doare,doare enorm si te vad in fiecare lucru,ca tot ce ma inconjoara imi aminteste de tine…ca m-am stins si nu mai stiu ce simt,ca ma doare,te urasc pentru ca mi-ai facut fiecare zi sa se transforme intr-un cosmar, dar ca te iubesc si te doresc la fel de mult.
Acum stau in pat si ma gandesc oare ce-a fost in mintea mea, oare ce-a fost in mintea ta…oare ne-am iubit sau asta se intampla doar in visul meu,oare chiar spuneai adevarul sau nici macar tu nu stiai.Am ramas cu mii de intrebari, dar daca ti leas spune acum, totul s-ar transforma intr-un nou esec,m-ai face sa sufar si mai tare crezand ca asa te voi uita,m-ai minti,m-ai jigni…dar n-ai sti nicio secunda ca orice mi-ai spune iubirea nu dispare…Nu credeam ca voi ajunge vreodata sa spun ca NU mai pot,sa arat ca sufar, ca plang, machiajul sa fie sters si uneori chiar inexistent…nu credeam ca voi ceda intr-un moment, ca dragostea va fi atat de puternica si ma va dobori dintr-o data, ca ma va arunca in groapa aceasta a durerii de unde simt ca nu mai pot iesi, ca nu gasesc calea de scapare,nu pot avea aripi care sa ma faca sa ma inalt din nou…sa pot iesi de aici…cu fiecare zi simt ca intunericul e tot mai mare,ca groapa se adanceste tot mai mult si ma pierd in sentimente de ura,durere…Mi-as dori ca timpul sa poata fi dat inapoi…mi-as dori sa pot sterge tot raul cu un burete in cateva secunde si totusi nu stiu daca vreau sa te uit pe tine







